Ganduri

Un calm perfid se-asterne ca zapada
Caci ninge alb Octombrie Rosu
Pacatosii lumii ies pe strazi sa-ntampine gramada
Sperand la purul alb ca mantuirea.

Peste tot doar ceata , si-n mintea mea la fel
As vrea sa fug departe sa nu fiu prizonier,
As vrea sa vreau a vrea sa pot
Sa fiu al vietii tot

Sa simt cum mana calda ingheata de la cot;
Sa simt cum vantul rece se joaca-n parul meu,
Cum tremurand de frig mi se face dor
De-naltul abis cu creste de nedescris.

Astept momentul ce nu vine , sa regasesc a mea privire
Sa regasesc ce-nsemnam eu, sa stiu ca trupul plumbuit
E viu ,renaste si tinde spre absolut
Ca o flacara eterna ce arde nesfarsit

Ma pierd in sentimente aleatoare, ce vin si pleaca precum valul
Ma simt tintuit pe soclul ce mi l-ai cladit cand ai realizat cat am gresit
Ma doare sa vad cum in zare drumul meu se-nfunda brusc
Iar visul meu pierdut acum sa prefacut in scrum

Din calmul paharului de tarie
Se nasc dureri si zambete , amintiri;
Se pierd la fiecare sorbitura
Privind la ceasul ce bate-n zadar

Si vor mai trece oare zile,
Si vor mai fi carari pierdute ?
Voi mai petrece nopti sub luna ,
Sau vom privi clarul de luna..........